
Cu totii cunoastem sentimentul care pe majoritatea ne termina in interior:nervozitatea.Astazi te-ai certat cu parintii,cu iubitul/iubita,cu cea mai buna prietena,ai luat o nota proasta si nimic nu merge asa cum ti-ai dorit tu.
Rezultatul acestei adunari de semntimente sunt nervii.Din punctul meu de vedere atunci cand esti nervos este ca si cum un animal este captiv intr-o cusca si nu stie ce sa faca ca sa iasa.Totul depinde si de persoana.Exista persoane care atunci cand au nervi tind sa actioneze violent cu alte persoane,sau poate chiar cu ei insasi.Eu unul atunci cand ma enervez,vorbesc foarte prost(daca ma intelegeti).
Referitor la persoanele care tind sa se raneasca singure,am vazut multe filme aceasta tema,am citit carti si am cunoscut o persoana care chiar m-a impresionat,o persoana care obisnuia sa-si faca rani pentru a scapa de nervi.Putem vedea acest lucru in doua moduri:aceste persoane isi canalizeaza nervi spre interior,pentru a nu ranii pe altii,sau pur si simplu fac asta pentru satisfactie personala deplasata.

Nervii nu ies intotdeauna la suprafata,pentru ca unii oameni sunt foarte inchisi,iar nervii ataca pe dinauntru.Stresul se acumuleaza,nervii cresc pe zi ce trece,sentimentele de ura fata de persoanele care iti fac rau depasesc granite de neimaginat si ajungi asa:

Poate acum vi se pare ca vorbesc din lipsa de ocupatie,ca sunt deplasat sau ca nu stiu ce zic,dar cazurile astea exista.Nervii sunt un factor care contribuie la mare mare parte din actiunile noastre si trebuie sa recunoastem ca atunci cand avem nervi spunem ceea ce gandim de fapt,dezlantuim animalul acela feroce din noi.Acum depinde daca-l dezlantuim impotriva altora,sau impotriva noastra…
Ceea ce trebuie sa intelegem din toata aceasta mica dezbatere a mea pe aceasta tema este ca:
