Recenzie: Legend de Marie Lu

Subiect:

   Candva era partea de vest a Statelor Unite ale Americii, dar acum este acum Republica Americii, o natiune ce se afla mereu in razboi. Nascuta intr-o familie buna in sectoarele bogate ale Republicii, June, in varsta de 15 ani, este un copil-minune care adera spre o cariera in armata Republicii. Nascut in sectoarele sarace, Day, tot de 15 ani, este cel mai de temut raufacator al tarii.

    Venind din lumi total diferite, June si Day nu se intalnesc decat in ziua in care fratele lui June, Metias, este omorat, iar Day este principalul suspect. Aflat intr-un joc de-a soarecele si pisica, Day se lupta pentru supravietuirea familiei lui, pe cand June cauta razbunarea mortii fratelui sau. Dupa numeroase evenimente socante, cei doi descopera un secret al natiunii, un secret sinistru, care defapt ia adus impreuna.

Parerea mea:

     Vroiam sa citesc aceasta carte de foarte mult timp, inca din 2011 cand anuntau aparitia cartii Divergent la Leda, care spuneau ca vor publica si Legend, dar au trecut 2-3 ani si nu s-a intamplat nimic. Ei bine, pentru ca engleza a inceput sa-mi fie tot una cu romana, acum imi permit sa cumpar orice carte vreau de pe Okian.ro, un site cu preturi superi si cu produse si mai super. Stiam ca Legend este asemanatoare cu Divergent si cu Jocurile Foamei, din ce se spunea pe net, si nu m-a deranja pentru ca imi plac distopiile foarte mult. Acum dupa ce am citit-o imi dau seama ca nu se compara cu nicio distopie citita de mine ( si am citit multe). Sa spui ca toate distopiile seamana intre ele mi se pare o idiotenie. Este ca si cum ai spune ca toate cartile de dragoste seamana intre ele, sau toate cartile politiste seamana intre ele. Evident ca au anumite puncte comune, anumite trasaturi, tocmai de aceea s-a inventat un gen de carte numti asa.

   Spun ca Legend este diferita de tot ceea ce am citit eu in ultimii ani pentru ca in primul rand povestea este spusa din doua perspective, a lui June si a lui Day. Am citit mai multe carti scrise altfel, dar niciodata una care sa functioneze cum trebuie. De exemplu cand citeam Alligent (volumul 3 din seria Divergent) imi era extrem de greu sa-mi dau seama cand nareaza Tris si cand nareaza Tobias (chiar daca scria undeva in coltul paginii), pentru ca autoarea isi pastra acelasi stil de scris in cadrul ambelor perspective, iar noi eram de fapt in mintea aceleiasi persoane. Tocami de aceea Marie Lu este un autor fantastic, pentru ca reuseste sa-si schimbe stilul de scris in functie de perspectiva pe care o foloseste.

   Acum, dupa primul volum, inca nu-mi pot da seama ce perspectiva prefer pentru ca ambele personaje mi se par absolut geniale. Intr-o oarecare masura il prefer pe Day pentru ca este mereu sincer, mereu alert, glumet, inteligent, ironic si in general un personaj despre care iti face placere sa citesti. Intr-o alta masura o prefer pe June pentru ca da dovada de o inteligenta nemaintalnita, chiar mi se pare fascinant sa vezi cum functioneaza mintea ei si toate celalalte abilitati. Nu spun ca Day nu este inteligent, ba din contra, ambii sunt extrem, extrem de vigilenti si au niste idei geniale, ceea ce este un mare plus pentru mine, probabil mare parte din motivul pentru care mi-a placut asa mult cartea.

   Inainte sa citesc cartea, tot auzeam pe net ca este plina de actiune, deloc monotona, tinandu-te mereu cu sufletul la gura. Pot spune ca 80% asa a fost, iar restul de 20% am intalnit acele scene in care personajele vorbesc despre trecut sau despre vietile lor, sau despre visele si aspiratile lor. Probabil acele scene au fost preferatele mele, pentru ca eram oarecum disperat sa aflu cat mai multe despre tot ceea ce se intampla in jurul personajelor. Cine sa ma mai inteleaga si pe mine? Cand citesc carti pline de dialoguri imi lipseste actiunea, dar acum ca am mare parte actiune imi lipseste dialogul. Incerc sa ma gandesc la un defect pe care l-a avut aceasta carte dar chiar nu ma pot gandi decat la un singur lucru, care nici macar nu stiu cat de valid este. A fost putin ciudat ca autoarea a oferit extrem de putine informatii despre trecutul tarii si despre istoria personajelor in general, dar deocamdata consider ca asa trebuie sa fie lucrurile.

   In concluzie, cartea asta este fenomenala si merita sa o cumparati la uimitorul pret de doar 26 de lei pe Okian, sau saptaman viitoare la Bookfest. Puteti chiar sa astepti a o lanseze Leda in Romania, numai citit-o pentru ca a devenit oficial una dintre cartile mele preferate ever.

5

 

2 thoughts on “Recenzie: Legend de Marie Lu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s