Recenzie: The Unbecoming Of Mara Dyer de Michelle Hodkin

Subiectul:

Mara Dyer nu crede ca viata ei poate deveni mai ciudata de atat.De ce?Pentru ca s-a trezit intr-un spital.Poate ca ar fi fost pe jumatate OK daca ar fi stiut de ce este acolo si cum a ajuns acolo.Poate ca ar fi fost pe jumatate OK daca si-ar aduce aminte cum au murit prietenii ei…

   Mara nu poate sa-si imagineze de ce ea a scapat decat cu o pierdere de memorie,iar prietenii ei au murit.Trebuie sa fie ceva mai mult.  Si chiar este. Totusi,ea nu crede ca dupa toate cele intamplate:accidentul,moartea prieteniilor ei si pierderea ei de memorie,se mai poate indragosti. Se inseala.

Parerea mea:

   As vrea sa incep prin a spune ca mi-a facut mare placere sa recitesc aceasta carte, sa imi aduc aminte de vremea cand citeam un milion de carti fara sa ma ingrijorez de timp. O sa va detaliez acum parerea mea despre carte, dar daca nu aveti rabdare sa cititi trebuie doar sa cumparati cartea! Vreau sa spun ca am citit vreo 2-3 carti de groaza la viata mea, dar niciodata nu le-am gasit pe vreuna dintre ele ca fiind horror. Mereu mi s-au parut idei interesante, dar niciodata nu au reusit sa ma sperie la modul dormi-cu-plapuma-in-cap. The Unbecoming of Mara Dyer tin minte ca m-a facut (atunci cand am citit-o) sa stau pana la 4 dimineata cu ochii la usa, pentru ca tot aveam impresia ca o vad acolo pe Mara:|. A fost teribil!

   Sa vorbim mai intai despre poveste! Cand auzi asa, cetatean obisnuit fiind, despre o carte in care o fata se trezeste intr-un spital si toti prietenii ii erau morti, nu stiu ce reactie poti sa ai. Dar cand auzi ca incepe sa aiba halucinatii si practic incepe sa innebuneasca, parca simtit nevoia sa scoti 30 de lei din buzunar, nu? Pe mine cartea m-a atras inca de cand am vazut-o prima oara. Numai inceputu ala cu “My Name is not Mara Dyer” deja m-a bagat intr-o stare confuza. Toata cartea a fost confusing as f*ck, si cred ca asta este si ceea ce o pune in valoare. Sfarsitul l-am citit de 3 ori, atat zic. Cartea este super frustranta, pentru ca vrei sa intelegi si vrei sa stii ce e real si ce nu, dar pur si simplu nu ai cum. Nu intelegeti ce zic? Ei bine, poate nu am mentionat ca Mara are halucinatii, si naratorul fiind subiectiv, nu prea stim cand ceva e real si cand ceva e halucinatie! Dark and twisty!

   Autoarea scrie in asa fel cartea, incat atunci cand Marei i se intampla halucinatiile, parca ti se intampla tie, parca tu innebunesti, parca tu vezi lucruri ciudate, parca tu auzi telefoane care defapt nu suna! Faza cand Mara intra pe hol si peretele unde era usa se inverseaza cu peretele unde erau tablourile…OMG nu stiu de ce dar m-a speriat ca naiba! Cred ca as fi fugit din casa aia mancand pamantul. Apreciez de 10 ori mai mult o carte atunci cand autoarea scrie foarte foarte bine, si nu e doar povestea de capul ei. Ghiciti ce? Michelle Hodkin te face sa uiti ca citesti o carte, te face sa crezi ca tu traiesti intamplarile relatate pe paginile din fata ta. Singurul defect pe care-l pot gasi, si credeti-ma ca este cel mai minor posibil, este faptul ca uneori (rareori), autoarea tinde sa se piarda putin in descriere, gen Lauren Oliver, dar isi revine repede.

  Personajele au fost geniale. Nu stiu inca ce parere am despre Mara, pentru ca mi s-a parut ciudata si putin enervanta de la inceput. Sa vedem volumul 2 ca sa ne formam o parere! Noah este absolut genial ca personj, este chiar foarte tare tipul! Imi place cum simte nevoia sa aiba grija tot timpul de Mara si de fratii ei, imi place cat de misterios este, si chiar si pe mine (eu, care de obicei nu inghit povestile de dragoste), ma facut sa vreau sa ramana impreuna cu Mara. Jamie a fost un personaj foarte ciudatel, interesant, dar ciudatel, acesta disparand brusc din actiune pe la jumatatea cartii. 

   Acesta este genul de carte care chiar daca nu ti-a placut, esti nevoit sa cumperi volumul 2 pentru ca sunt atat de multe lucruri neclare in prima incat TREBUIE sa vezi ce se intampla. Nu spun ca totul e neclar la modul ca citesti ca idiotul si nu intelegi nimic! Spun doar ca este scrisa in asa fel incat iti da impresia ca innebunesti odata cu personajul principal. Nu va speriati de cartea asta, pentru ca poate am exagerat putin. Are anumite subtilitati pe care daca le intelegi sunt chiar terifiante. Daca nu, norocul tau! 

   Avand in vedere toate cele mentionate, The Unbecoming of Mar Dyer este lectura perfecta pentru timpul din an numit TOT ANUL, aceasta venind cu o doza de paranoia care te va face sa-ti pierzi mintile, si cu un strop (sau mai multi) de horror care-ti vor da impresia ca cineva este constant in spatele tau. Lectura placuta!

5

-G

3 thoughts on “Recenzie: The Unbecoming Of Mara Dyer de Michelle Hodkin

  1. Ador o astfel de carte! sa innebunesc in acelasi timp cu personajul:), sa simt ca sunt urmarita, si eu planuiesc sa compun ceva horror:D asemanator! sper sa imi iasa! imi place atunci cand citesc un roman si intru in pielea personajului! Nici romanele lui Stephen King nu te sperie? am inteles ca are unele care te fac sa nu mai inchizi un ochi noaptea:D, eu nu le-am incercat

  2. vreau de atata vreme sa citesc cartea asta, dar n-am facut rost de ea. poate acum ca pot sa citesc si electronic sa fie mai simplu😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s