Recenzie: Allegiant de Veronica Roth

Subiectul cartii:

  Societatea de factiuni in care  Tris Prior credea odata este distrusa—fracturata de violenta si putere. Asa ca atunci cand i se ofera o sansa sa vada lumea dinafara limitelor pe care ea le stia, Tris este pregatita. Poate ca dupa gard, ea si Tobias vor gasi o viata simpla impreuna, fara minciuni complicate, loialitate intortochiata, si amintiri dureroase.
   Dar noua realitate a lui Tris este chiar mai alarmanta decat cea veche. Noi adevaruri explozive ii schimba pe cei iubiti ei. Si inca odata, Tris se lupta ca sa inteleaga complexitatea naturii umane—si natura ei—in timp ce are de facut alegeri legate de curaj, loialitate, sacrificiu, si dragoste. 

Parerea mea:

   Nu am idee daca aceasta recenzie o sa fie una foarte buna deoarece sentimentele mele in legatura cu aceasta carte sunt atat de amestecate incat nu pot sa-mi formez idei concise, asa ca o sa scriu ce-mi vine in minte. Ca sa nu fie totusi o harababura totala, o sa vorbesc despre mai multe aspecte in ordine: stilul autoarei, poveste, personaje, concluzii.

  Stilul autoarei este pentru mine aspectul care a salvat intreaga carte. Pur si simplu este greu de crezut ca Veronica Roth este o autoare atat de tanara cu asa putina experienta, adica n-au trecut nici trei ani de cand s-a lansat Divergent. Am citit primele doua volume in romana si nu m-am simtit foarte atras de stilul de scris, poate din cauza traducerii ciudate sau nu stiu, dar acum ca am citit volumul trei in engleza chiar mi-am dat seama ce puteri magice are Veronica. Este cu totul altceva sa citesti o carte in limba in care a fost scrisa. Ceea ce mi-a fost incredibil de greu sa nu observ au fost cele cateva fraze sau cuvinte pe care autoarea le-a folosit de sute de ori, ceea ce nu stiu daca m-a deranjat,dar totusi.

  O problema majora cand vine vorba despre aceasta serie este modul in care autoarea si-a impartit actiunea. Prima carte este super alerta, bang-bang, se intampla ceva in fiecare capitol, nu o poti lasa din mana, este ca un roller coaster care nu se mai termina. A doua carte nu este la fel de alerta si se concentreaza mult pe evolutia psihica a personajelor, fiind o carte de tranzitie ca sa zic asa, dar tot avem o groaza de scene de lupta si o groaza de dezvaluiri socante. Cand am inceput volumul trei ma asteptam sa revenim la stilul nebun al primei carti, avand in vedere ca trebuia sa aflam atat de multe chestii, dar in schimb, autoarea a franat de tot si abia ca am avut parte de ceva actiune in primele 400 de pagini. Si-a dat seama ca a lasat prea multe intrebari fara raspuns si s-a grabit sa le rezolve pe toate, asta ocupandu-i mare parte din carte. Problema a fost ca am fost putin cam terorizati noi ca cititori pentru ca ni s-au aruncat in cap tone de informatii, una dupa alta dupa alta, pana cand mi-a fost greu sa deosebesc unele lucruri si trebuia sa ma opresc la un moment dat ca sa-mi culeg gandurile. S-ar spune ca momentele de soc nu s-au prea regasit in acest volum, dar eu le-am gasit, nu la fel de socante dar cu siguranta mult mult mai semnificative. Cartea asta sa concentrat intradevar mai mult pe mesajul pe care a vrut sa-l transmita: Nimeni nu e perfect, toata lumea poate fi defect din mai multe puncte de vedere, dar oamenii se repara intre ei.

   Personajele au fost un aspect care pentru mine s-a intors cu susul in jos. In acest moment pentru mine Four/Tobias nu reprezinta prea mult pentru mine pentru ca acum stiu cum este defapt si ce gandeste. Avand in vedere ca volumul acesta este povestit si din punctul lui de vedere, imi dau seama ca nu este atat de puternic si misterios cum am crezut, iar eu pentru asta il invidiam si admiram ca personaj. Imi pare rau ca s-a pierdut acest mister si s-a aflat adevarul, iar capitolele unde era el narator erau asa plictisitoare incat vroiam sa trec mai repede la capitolele cu magnifica Tris. Tris a devenit oficial unul dintre cele mai frumoase si mai minunate personaje din toate timpurile, acolo sus sus, alaturi de Haryy, de Katniss, de Percy si de multi altii. S-a dovedit atat de puternica si de interesanta ca personaj si a crescut atat de mult incat iti este greu sa nu o iubesti. Cred ca si fetele care sunt innebunite dupa Four, in aceasta carte au preferat-o pe Tris. Despre celalalte personaje ce sa zic, nu prea am ce avand in vedere ca autoarea le-a tot omorat pe parcursul acestei serii, pe unele chiar fara sens.

   As avea mult mai multe lucruri de zic pentru ca inca nu stiu ce sa cred, si chiar daca vi se pare ca am criticat cartea mult chiar mi-a placut. Am citit-o super repede si mi-a placut enorm si acum spun cu mare tristete ca seria “Divergent” a ajuns la final si imi pare bine ca am fost acolo la apritia fiecarui volum si ca o sa fiu acolo pentru filme. Este una dintre seriile mele preferate si va fii mereu si inca nu-mi vine sa cred ca au trecut doi ani de cand am citit primul volum si m-am indragostit de aceasta lume creata de Veronica Roth. Toata ziua m-am simtit ciudat si pierdut si confuz din cauza ca s-a terminat Divergent, si mai ales din cauza felului in care s-a terminat. Ce sa zic, o carte absolut extraordinara dintr-o serie si mai extraordinara, dar careia o sa-i dau din pacate doar 4 stele din 5 deoarece am simtit ca a fost impartita cam aiurea (400 de pagini lente fara actiune si 150 de pagini atat de grabite) si pentru “chestie”. Daca vreti sa stiti care e “chestia”, va trebui sa cititi!

   In concluzie aceasta serie a fost si este extraordinara si o recomand tuturor si la fel ar trebui sa faceti si voi.

cdd

-G

 

 

One thought on “Recenzie: Allegiant de Veronica Roth

  1. Mai sa fie, te-au incercat o groaza de sentimente complexe:d. ,,chestia” banuiesc ca este un spoiler:d. O sa imi iau si eu seria, dar eu de obici cand citesc o serie nu imi place sa astept pana la traducerea urmatorului volum, eu le vreau pe toate fiindca sunt o fire tare curioasa.
    Fiindca vad ca aveti in desfasurare un concurs cu, Codul lui Da Vinci, azi m-am apucat de carte, fiindca nu mi-a venit niciuna din cartile castigate pe care aveam de gand sa le incep, si fiindca am citit fff repede cele doua piese de teatru simpatice:-) nunta lui figaro si barbierul din sevilla, nu aveam ce sa mai citesc si am citit primele 4 capitole din codul lui da vinci. Este o super care, imi este usor sa imi imaginez si personajele fiindca stiu perfect filmul, nici la ingeri si demoni nu imi va fi greu:-) insa de abea astept la simbolul, inferno, fortareata digitala si conspiratia! Deci pana la urma ceea ce vroiam sa spun este faptul ca mi s-a modificat temporar lista de citit:-) . De aceea urasc eu sa imi fac planuri:-) Dar si faptul ca recomand din suflet aceasta serie, Dan Brown este genial, si recunosc ca sunt si mai curioasa in privinta celor doua romane care nu fac parte din seria cu Robert Langdon, conspiratia si fortareata digitala.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s