Recenzie: Jocul lui Ender de Orson Scott Card

Subiectul cartii:

  Extraterestrii au atacat Pamantul si aproape au distrus specia umana. Pentru a se asigura ca oamenii vor castiga urmatoarea infruntare, cea decisiva, guvernul terestru a creat in vitro genii pe care le antreneaza intensiv in arta militara.

   Instructia consta, nici o surpriza, din „jocuri“ de razboi. Ender Wiggin, un geniu printre genii, castiga intr-un timp record toate „jocurile“ si pare a fi eroul care va salva planeta. Dar va reusi sa stabileasca grani]a dintre real si virtual si sa inteleaga importanta ei cruciala?

Parerea mea:

 In principiu am inceput aceasta care din doua motive. Primul a fost pentru ca James Dashner (autorul seriei “Captiv in labirint”, aparuta si la noi la editura Litera), a spus ca a fost o sursa de inspiratie pentru el. Al doilea motiv a fost pentru ca am urmarit trailer-ul si mi s-a parut super interesat. Trebuie sa recunosc ca nu mi s-a parut un subiect super super interesant, iar chestia cu extraterestrii chiar nu m-a facut sa fiu prea entuziasmat, dar m-am gandit ca este una dintre acele care te prinde mai greu, cu un subiect mai greu de digerat. Si am avut dreptate! M-a prins si nu mi-a dat drumul pana n-am terminat-o. Adevarul este ca mi-a luat ceva timp sa o termin, pentru ca am recitit in paralel “Sfidarea” de Suzzane Collins, plus ca scoala mea infernala imi da batai de cap groaznice. Nici nu va spun ce am facut azi la teza la mate…

   Povestea este cum v-am spus, greu de digerat, dar ajunge sa te prinda pe capitol ce trece. La inceput am fost foarte confuz si ma enerva pentru ca nu explica nimeni ce e acela un tert. Mi-a luat cred ca o vesnicie sa-mi dau seama ca inseamna “al treilea frate”, iar asta probabil pentru ca citeam numai noaptea pe la 10-11 cand eram foarte obosit dupa lungi reprize de teme. Am incercat sa-mi iamginez lumea cat de normala se putea, dar totul in capul meu era extrem de futuristic si de S.F, asa ca am lasat lucrurile sa “curga”. Modul de scris al autorului nu prea m-a impresionat, nu mi-a ramas in cap prea bine, nimic special(as zice eu). Important este ce s-a povestit! Si ce s-a povestit a devenit din ce in ce mai bun. Asta chiar este genul de roman care devine din ce in ce mai interesant si care creaza treptat tensiune pana la punctul culiminant.

  Personajele au fost foarte ok, Ender chiar m-a fascinat. Despre fratii lui am avut pareri destul de ciudate, la inceput o iubeam pe sora-sa si-l uram pe fratele lui, dar pe parcurs s-au tot dezvalui chestii si parerile s-au amestecat. Chiar am gasit diversitatea la nivelul acestui aspect si este un lucru care ma bucura si aduce un mare plus povestii din punctul meu de vedere.

   Daca sunteti fan S.F, Jocul lui Ender este alegerea perfecta pentru voi in aceasta perioada in care se apropie vacanta. Daca nu sunteti fan S.F, poate ca Jocul lui Ender o sa va schimbe prioritatile ca sa zic asa. Eu zic sa o incercati! Nu a reusit sa-si faca loc printre cartile mele preferate, dar cu siguranta este memorabila si foarte buna. Despre film am zis ca nu are rost sa vorbesc prea mult sau sa fac o recenzie separata, pot sa spun doar ca s-a ridicat la nivelul asteptarilor si ca a incasat bani frumosi. Pana data viitoare, sper sa nu fiti mancati de Gandaci=))(P.S:cititi cartea daca vreti sa aflati!)

cdd

-G

One thought on “Recenzie: Jocul lui Ender de Orson Scott Card

  1. Mmm nu am citit nicio carte SF pana acum, dar la cat de mediatizata a fost cred ca ar avea prioritate atunci cand m-as hotari sa citesc ceva din acest gen

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s