Recenzie: Delirium de Lauren Oliver

Subiect:

   Inainte ca oamenii de stiinta sa gaseasca leacul,oamenii considerau dragostea un lucru bun.Ei pur si simplu nu intelegeau ca odata ce dragostea exploda in sangele unui om nu mai era nicio cale de intoarcere.

  Acum totul s-a schimbat…

  Oamenii de stiinta pot acum sa vindece dragostea,asa ca statul comanda ca toti oamenii care implinesc optsprezece ani sa primeasca leacul impotriva dragostei.Lena a asteptat mereu ziua in care va fi si ea vindecata.O viata fara dragoste este o viata fara suferinta.

  Dar cu 95 de zile inainte de vindecarea ei,Lena face imposibilul:se indragosteste.

Parerea mea:

  Cand am auzit ca se va face un serial dupa Delirium, m-am gandit sa recitesc cartea. Din pacate serialul s-a anulat inainte de a ajunge pe ecrane, dar din fericire acum am ocazia sa postez o noua recenzie pentru Delirium pentru ca cea veche ( ca toate recenzile mele vechi), mi se parea cam seaca si prost facuta. Sper ca cele pe care le fac in prezent au un continut ok si ca va ajuta sa va formati cat de cat o parere despre subiectul recenziei.

  In primul rand ador conceptul acestei carti. In ziua de astazi distopiile domina genul YA si povestile devin din ce in ce mai repetitive. De obicei se abordeaza probleme de genul: lume in care nu mai exista apa, lume distrusa din cauze naturale etc. Dar o lume in care nu exista iubire, te pune pe ganduri si te face sa vrei sa aflii mai multe.

  As vrea sa spun totusi ca Delirium nu este genul de carte care merita recitita, cel putin din punctul meu de vedere. Prima oara cand am citit-o mi s-a parut extraordinara, pentru ca nu citisem multe distopii si nu prea stiam cu ce se mananca, nu prea eram atent la detalii, la simboluri, la semnificatii, lasandu-ma pur si simplu purtat de val (valul lecturii). Acum, la a doua parcurgere a acestei carti, mi s-a parut mai greu sa trec prin ea si am observat stilul putin enervant al autoarei, Inteleg cand autor incearca sa construiasca lumea cat mai bine, cat mai detaliat, dar uneori prea multe detalii strica. Lauren Oliver consuma atatea pagini descriind un cadru incat ma doare capul si imi vine sa inchid cartea. De obicei nu am nimic impotriva acestui gen de descriere amanuntita, dar atunci cand vine vorba despre o carte/serie cu elemente supranaturale sau fantastice.

  Lena este un personaj ok, care nu iese din tipare. Nu este eroina mea favorita, nu mi se pare speciala, nu mi se pare ca se diferentiaza cu ceva. Ma enerveaza faptul ca se lasa influentata de orice, nu are personalitate, se ghideaza dupa ce spune toata lumea: societatea, Alex, Hanna, Carol, chiar daca stie ca uneori e gresit. Ador cand citesc despre un personaj dezinvolt, curajos, plin de personalitate , viata si foarte carismatic, un personaj care sa ma faca sa vreau sa-i dobandesc calitatile, cum ar fi Rose din Academia Vampirilor, Augustus Waters din The Faul in Our Stars sau Sam din The Perks Of Being A Wallflower.

  Ador citatele sau textele de la inceputul fiecarui capitol pentru ca imi dau cate un indiciu in legatura cu unde se indreapta actiunea. Descrierile sunt putin cam sofisticate, metaforele sunt exact ca niste buruieni care apar unde nu trebuie. Chiar daca vi se pare ca am criticat putin cam mult cartea, credeti-ma ca prima oara o s-o adorati pentru ca povestea si universul sunt extraordinare. Singura problema in legatura cu aceasta carte este ca uneori iti da impresia ca autoarea a mancat un dictionar si apoi a vomat cuvintele in propria carte. Va rog nu va lasati descurajati de recenzia mea si cititi cartea pentru ca o sa va placa cu siguranta!

cdd

-G

3 thoughts on “Recenzie: Delirium de Lauren Oliver

  1. Deci mi-a plăcut recenzia! Faza cu ”a mâncat un dicționar și apoi a vomat cuvintele în propria carte” a fost cea mai tare! =)) Am vrut să mă apuc de carte, dar m-am apucat tot de altele și așa mai departe. Oricum o s-o citesc eu într-o zi, chiar dacă urăsc cărțile cu descrieri exagerate🙂

      • Si mie mi-a placut expresia:-)🙂🙂 . Mmm nu cred ca o sa o citesc, eu nu am citit nici distopiile celebre, dar sa ma apuc de altele. Azi daca am timp fiindca se anunta o zii incarcata, o sa citesc Magazinul de sinucideri, am vazut animatia acum vre-o doua sapt si mi s-a parut ca vad familia addams reloaded:-)🙂🙂🙂 mie mi se pare genial umorul negru si pana acum nu am citit nicio carte care sa utilizeze umorul negru. Daca nu ati vazut animatia este online subtitrata si nu dureaza decat o ora si ceva nu mai stiu exact cat, treaba e ca eu am vrut sa ii dau play din curiozitate cu gandul ca nu o sa ma uit si am sfarsit prin a o viziona fiindca muream de curiozitate:-)🙂 . Acum sunt curioasa in legatura cu romanul, am inteles ca finalul ar fi diferit fata de animatie, si ma abtin sa nu deschid ultimele pagini si sa o citesc in ordine:-) .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s