Recenzie:Incercarile Focului de James Dashner

Subiect:

     Thomas a crezut că rezolvarea Labirintului reprezintă sfârșitul cumplitei lui aventuri. A crezut că s-a terminat cu variabilele, cu alergatul. A crezut că toți Poienarii își vor relua viețile, dar nu și-a închipuit la ce fel de existență se vor întoarce. 

    În Labirint, viața era ușoară. Aveau mâncare, aveau un adăpost și siguranță… înainte ca Teresa să declanșeze sfârșitul. Dar, în lumea de dincolo de Labirint, sfârșitul începuse cu mult timp în urmă. În locul libertății sperate, Poienarii se află acum în fața unei noi încercări: ei trebuie să străbată un deșert torid, pândiți de amenințarea unor furtuni cataclismice și, mai ales, a unor ființe omenești devastate de o boală misterioasă, Arșița, care îi transformă treptat într-un soi de monștri insensibili,
sălbăticiți. Va ține oare Thomas secretul libertății ascuns undeva în adâncul minții sale? Sau va rămâne pentru totdeauna în stăpânirea Răului?!

Parerea mea: 

Nici nu imi gasesc cuvintele ca sa descriu cat de mult am adorat aceasta carte. Stau acum in pat si ma gandesc cum un singur om a reusit sa se gandeasca la o asemenea poveste si sa o dezvolte intr-un mod atat de surprinzator si de interesant?

Din punct de vedere al actiunii as putea sa spun multe lucruri care mi-au placut. In primul rand actiunea a inceput imediat unde s-a terminat in primul volum, ceea ce mi se pare mai ok decat in cartile unde actiunea incepe dupa 2-3 luni si dupa aceea tot iti baga pe gat amintirile personajelor, ceea ce mi se pare plictisitor. La sfarsitul fiecarui capitol se intampla cate ceva care te lasa masca, fara cuvinte. Au fost unele care m-au facut foarte curios si a trebuit sa continui, sa vad ce se intampla. Dar am dat peste unele care erau imposibile, adica mereu inchideam cartea si trageam o gura de aer si spuneam practic incontinuu “Oh My God!”.

Din punct de vedere al personajelor, as putea spune ca Minho este preferatul meu momentat…si probabail al tuturor. Intr-o carte atat de tensionata si de trista ca aceasta scrisa de James Dashner, sa aduci un personaj care chiar sa te amuza este mare chestie. Mai greu sa gasesti puterea sa razi cand te tot gandesti la nenorocirile care se intampla in cartea asta, dar cumva Minho are acea atitudinea al tipului pe care toata lumea il place. Thomas mi se pare atat de destept si atat de interesant ca personaj. Pe parcursul actiunii putem observa o schimbare constanta a temperamentului lui Thomas, o evolutie a caracterului si a modului de gandire…dar poate sunt de vina doar Variabilele(cine a citit stie ce zic). Teresa chiar imi place ca personaj si am avut mereu incredere in ea, are un suflet atat de bun si face foarte multe sacrificii. In aceasta carte avem personaje noi: Jorge, Brenda si Aris. Despre Aris si despre Jorge nu pot spune mai nimic, dar Brenda mi se pare suspicioasa, enervanta si cam falsa.

In concluzie as putea sa zic ca daca nu ati citit pana acum ” Captiv in labirint” ati pierdut o aventura pe cinste. Asa ca duceti-va la magazin, la librarie, la biblioteca, la hypermarket sau oriunde gasiti carte si cititi-o. Dupa ce o cititi cumparati-va si volumul 2 “Incercarile focului” si pregatiti-va sa fiti distrusi din punct de vedere sentimental si psihic, pentru ca aceasta lectura va trece prin multe emotii. Cartea asta primeste 5/5 si am stiut asta pentru ca atunci cand am terminat cartea eram fericit pentru ca exista astfel de carti care ne ofera asa de multe experiente interesante.

(X)

5

-G

2 thoughts on “Recenzie:Incercarile Focului de James Dashner

  1. O carte distopica nu? Suna diferit fata de restul subiectelor abordate in cartile distopice. Si mie imi plac cartile care pornesc din acelasi moment de unde s-au incheiat

  2. Am terminat-o azi-noapte. La fel de buna ca prima, poate cu o nuanta mai jos in ceea ce priveste relatiile umane, dar stacheta era deja foarte sus la prima. M-am tot intrebat de ce ne place ata de mult? Poate pentru actiunea nebuna, dar mai ales pentru prietenia si inocenta bunatatii intr-o lume cruda. Si totusi pentru ce cautam disperati continuari nesfarsite? Poate pentru ca nu mai suntem in stare sa vedem ca lumea noastra reala este mai tare decat orice fictiune? Eu cred asta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s