Recenzie: Morti pana la apus de Charlaine Harris

Morti pana la apus este primul volum al seriei Vamprii Sudului de Charlaine Harris , dupa care , cum bine stiti s-a facut si serialul , True Blood.  Inca de la primele pagini am fost sigura ca imi va placea cartea deoarece intotdeauna se intampla cate ceva care te tine cu sufletul la gura si te face sa vrei sa citesti mai mult ca sa aflii ce se va intampla. Nu am mai citit pana acum nici o carte cu vampiri , dar chiar mi-a placut foarte  mult.

In aceasta carte facem cunostinta cu Sookie Stackhouse , o tanara de 25 de ani care este chelnerita in barul Marlotte’s . Ea locuieste impreuna cu bunica sa , Adele Stackhoues , in Bon Temps , un oras din Louisiana. Lumea o crede nebuna datorita handicapului ei ( asa cum il numea ea ) si acesta este si motivul pentru care ea nu a avut nici un prieten . Viata lui Sookie se schimba insa din momentul in care vampirul Bill intra pe usa localului in care lucreaza ea , iar aceasta descopera ca nu ii poate auzii gandurile. Asta a fost ca o usurare pentru ea , pentru ca Sookie oricum trebuie sa mentina constant ridicata o bariera mentala pentru a scapa de gandurile celor din jur.

Intensitatea actiunii a crescut treptat  , iar acesta a fost un alt motiv pentru care am indragit cartea. Desi povestea se invarte in jurul unui singur act , mai precis , in acel oras au loc diferita crime insa nu este cunoscut criminalul, autoarea reuseste sa adauge destul de mult condiment cartii , astfel incat , cele 460 de pagini sa nu te plictiseasca. Am fost de-a dreptul socata cand am aflat cine este adevaratul criminal al acelor atacuri repetate  pentru ca eu ma asteptam la cu totul altcineva. Nu va voi spune nici cine a fost criminalul , dar nici victimele pentru ca atunci nu mai sunteti asa de extaziati cand veti citii cartea 😀

Cel mai ciudat personaj mi s-a parut fratele lui Sookie, Jason pentru ca nu l-am putut intelege absolute deloc si pur si simplu nu mi-a placut . Cat despre realtia dintre Bill si Sookie… lucrurile au decurs destul de repede , chiar foarte repede=)) Dar ceea ce conteaza este ca cei doi tin unul la altul si sper ca asa sa fie in continuare ca daca nu , hm…

Dar cartea totusi a avut un efect ciudat asupra mea pentru ca si in timp ce citeam , dar si cand am terminat cartea… radeam , bine… in unele situatii chiar aveam de ce sa rad . Cam asa faceam:

Tot ce stiu acum este ca vreaaaau uramtorul volum si sunt hotarata sa citesc toata seria. Pana la urmatorul volum , acesta primeste din partea mea :

Ce ziceti? Ati citit cartea? Ati vrea sa o cititi?

-A